Afacerea secretă din comunism care producea un milion de dolari pe lună. Securitatea nu a închis-o

Într-o Românie comunistă cenzurată și supravegheată, o vilă din Floreasca devenise centrul unei afaceri ilicite, dar tolerate. Cu protecția celor din sistem, ”Dorel” copia și distribuia filme occidentale, generând lunar echivalentul unui milion de dolari. Totul sub ochii Securității.

Afacerea bine păzită a regimului comunist care producea dolari pe bandă rulantă

Pe strada Locotenent Aviator Șerban Petrescu, în inima unei zone bine păzite de Securitate, funcționa fără întrerupere o afacere subterană care sfida regimul.

Vila luxoasă, evaluată atunci la peste un milion de lei, devenise centrul unei operațiuni impresionante: aproximativ 150 de videorecordere rulau non-stop în mansardă, copiind filme străine.

Afacerea era condusă de un personaj cunoscut în cartier ca ”Dorel”, dar care se recomanda cu tupeu drept ”colonelul Zamfir”, fără a avea vreo legătură oficială cu armata sau Securitatea. Avea însă susținere în sistem, altfel nu ar fi rezistat atâția ani.

Trebuie sau nu să speli pastele înainte de a le pune la fiert? Cum procedează italienii

Ce să presari peste dalele din curte pentru a scăpa de buruieni. Nu vor mai ieşi printre bucăţile de ciment

La demisol, Irina-Margareta Nistor traducea și dubla cu rapiditate filmele din engleză și franceză. Această combinație între tehnologie, viteză de lucru și acces la resurse rare a făcut din ”laboratorul” lui Dorel cel mai mare centru clandestin de distribuție video din România.

Casete cât un salariu, bani pe încredere

Într-o vreme în care Televiziunea Română difuza doar două ore pe zi, cererea pentru filme era uriașă. Casetele copiate de Dorel se vindeau cu 1000–1200 de lei bucata, adică echivalentul unui salariu mediu.

Zilnic, angrosiști din toate colțurile țării veneau la vila din Floreasca și plecau cu zeci sau sute de casete. Plata se făcea cash, pe încredere – banii nici nu mai erau numărați.

Casetele ajungeau apoi în marile orașe, iar de acolo se distribuiau în localitățile mai mici. Chiar dacă, pe măsură ce se făceau copii ale copiilor, calitatea imaginii scădea drastic, cererea rămânea constantă.

Prețul scădea și el: între 300 și 500 de lei pentru o copie mai slabă, dar apetitul publicului pentru filmele de acțiune, comedii americane sau producții interzise era de nestăvilit, relatează antena3.ro.

Cinema de apartament și profit rapid

Un aparat video era o avere – putea costa cât o Dacie, dar reprezenta o investiție sigură. ”La video” se mergea în casele celor norocoși, unde până la 20 de oameni vizionau filme pe întuneric. Uneori era gratuit, alteori se plătea zece lei de persoană. Astfel, mulți și-au rotunjit veniturile organizând ”proiecții private”.

În ciuda caracterului ilegal al afacerii, Securitatea a închis ochii. Protecția de care se bucura Dorel și sumele uriașe generate lunar au făcut din această operațiune un exemplu clar că, și în comunism, afacerile ”băieților deștepți” nu erau o raritate.