Animalul care trăiește la cea mai mare adâncime în pământ. Ajunge la până 3 kilometri în scoarța Terrei

Când vorbim despre animalele care sapă în pământ, ne gândim în general la cârtițe, șoareci de câmp sau alte rozătoare. Dar natura ascunde un campion absolut al subteranului: Halicephalobus mephisto, un vierme microscopic descoperit la peste 3 kilometri adâncime în scoarța Pământului, într-o mină de aur din Africa de Sud. Această vietate aproape neverosimilă trăiește într-un mediu lipsit de lumină, presiune ridicată și temperaturi extreme, unde nu există aproape niciun strop de oxigen. Este, de departe, cea mai adâncă formă de viață multicelulară cunoscută până în prezent.

Cum reușește să supraviețuiască la asemenea adâncimi

Halicephalobus mephisto a fost identificat într-o zonă unde temperaturile ajung la peste 35 de grade Celsius, presiunea este de sute de ori mai mare decât la suprafață, iar oxigenul este aproape inexistent. Surprinzător, acest vierme nematod s-a adaptat perfect condițiilor, dezvoltând o rezistență uimitoare la stresul termic și chimic. Numele său vine de la „Mephisto” – o aluzie la infernul subpământean în care trăiește.

Hrana lui provine din bacteriile și microorganismele care se dezvoltă în apele subterane izolate de suprafață de milioane de ani. Nu are nevoie de soare, fotosinteză sau plante. Tot ecosistemul se bazează pe chimiosinteză – un proces prin care bacteriile extrag energie din reacții chimice, nu din lumină.

Această formă de viață demonstrează nu doar versatilitatea biologică a planetei noastre, ci și posibilitatea existenței vieții în medii extreme – un indiciu important pentru cercetările privind viața extraterestră.

Cum protejezi roșiile în solarii când temperaturile trec de 40°C. Trucul fermierilor pentru a nu pierde recolta pe timp de caniculă extremă

8 plante care cresc singure, fără îngrijire. Sunt perfecte dacă ai puțin timp pentru grădinărit

Locul în care își face traiul Halicephalobus mephisto

Cu mult peste săpăturile obișnuite din curte

În comparație cu Halicephalobus mephisto, vietățile care sapă prin grădini par de-a dreptul domestice. De exemplu, cârtițele sapă tuneluri de până la 70 cm adâncime, iar șoarecii de câmp, goferele și veverițele de pământ nu coboară mai mult de 1 metru. Chiar și armadillo, un alt săpător renumit, își face bârlogul la maximum câțiva metri în sol.

De altfel, tunelurile lăsate de aceste animale în grădini sunt deseori confundate între ele, dar pot fi identificate după dimensiuni și caracteristici: cârtițele ridică movile de pământ, voles lasă brazde subțiri în iarbă, iar goferele închid intrările în tuneluri cu dopuri de pământ. Toate aceste vietăți sapă pentru hrană, adăpost sau reproducere, însă rareori trec de câțiva metri adâncime.

În contrast, H. mephisto trăiește la peste 3000 de metri sub scoarța terestră, în izolare completă față de suprafață, într-un mediu ostil oricărei forme de viață convenționale. Iar faptul că este o ființă multicelulară și nu o simplă bacterie face ca descoperirea sa să fie considerată revoluționară.

Halicephalobus mephisto, la microscop

Ce înseamnă această descoperire pentru știință

Cazul Halicephalobus mephisto a deschis noi direcții în cercetarea biologiei extremofile. Dacă viața poate exista la asemenea adâncimi pe Pământ, este posibil ca forme de viață asemănătoare să existe și pe alte planete sau sateliți cu medii subterane – cum ar fi Marte sau Europa (una dintre lunile lui Jupiter).

Totodată, aceste organisme pot fi folosite în viitor ca modele pentru dezvoltarea de biotehnologii rezistente la condiții extreme sau pentru studii asupra longevității și adaptabilității celulare. Cercetătorii au observat, de exemplu, că H. mephisto își modifică expresia genetică pentru a tolera temperaturile ridicate și lipsa de oxigen, comportament care ar putea avea aplicații în medicina umană sau biologia spațială.