Când regizorii intră în coliziune: James Cameron critică filmul Oppenheimer ca fiind „o eschivare morală”

James Cameron, cunoscut pentru pasiunea sa obsesivă față de detalii și subiecte istorice intense, nu s-a ferit să-și exprime deschis opinia cu privire la celebrul film Oppenheimer regizat de Christopher Nolan. Deși a lăudat realizarea cinematografică, Cameron a declarat că pelicula este „o eschivare morală” atunci când vine vorba despre prezentarea efectelor reale ale bombardamentelor nucleare asupra Japoniei.

„Îmi place cum e făcut filmul,” a spus Cameron într-un interviu pentru Deadline. „Dar cred că a evitat esențialul. Nu e ca și cum Oppenheimer nu știa ce urma. Există doar o scenă scurtă, simbolică, în care vede niște corpuri carbonizate într-o sală de audiență, dar apoi filmul trece mai departe, arătând cât de afectat a fost el. Mie mi se pare că filmul a evitat cu totul subiectul.”

Regizorul a sugerat că motivul acestei omisiuni poate fi frica de a atinge un „fir sub tensiune” prea sensibil pentru Hollywood, dar el însuși pare dispus să-l atingă frontal: „Poate că studio-ul sau Chris au simțit că nu e locul acelui fir în poveste, dar eu… eu vreau să pun mâna direct pe firul ăla. Sunt prea inconștient ca să nu o fac.” Așa că, într-un gest de provocare prietenească, i-a transmis lui Nolan: „Nicio problemă, Chris. Lasă-mă pe mine. Tu vino la premiera mea și spune lucruri frumoase.”

Ghosts of Hiroshima – o perspectivă directă din epicentrul tragediei

Horoscopul runelor pentru weekend 5-6 iulie 2025, cu Mihai Voropchievici. Zodiile care au parte de protecție divină

Scrisorile lăsate de Mihai Leu, citite la înmormântare. Cei prezenţi au plâns în hohote, ce a transmis fostul campion familiei: „Anna, zâmbeşte, voi fi mereu cu tine”

Cameron lucrează în prezent la Ghosts Of Hiroshima, o adaptare a cărții semnate de Charles R. Pellegrino, autor cu care a colaborat anterior și care împărtășește aceeași fascinație pentru catastrofe și adevăr istoric. De această dată, Cameron își propune un film sobru, empatic și orientat spre perspectiva victimelor bombardamentelor din Hiroshima și Nagasaki.

Regizorul susține că nu îl interesează dezbaterile geopolitice sau justificările morale care înconjoară lansarea bombelor atomice. Nu vrea să discute dacă Japonia „merita” sau nu atacul, ci vrea să arate exact ce s-a întâmplat cu oamenii aflați sub ciuperca nucleară. „Vreau doar să redau ce s-a întâmplat, ca și cum ai fi fost acolo, ca martor”, a declarat el.

Cameron nu este străin de tematica nucleară. A explorat-o deja simbolic în Terminator 2 și a mers până în Japonia să-l cunoască pe Tsutomu Yamaguchi, unul dintre puținii oameni care au supraviețuit ambelor bombardamente. Această întâlnire pare să fi lăsat o amprentă profundă asupra regizorului, alimentându-i dorința de a păstra vie amintirea unei tragedii care, așa cum spune el, „nu a fost în zadar doar dacă ne amintim ce a fost.”

Când filmul devine memorie colectivă: Cameron vrea să fie un „martor neutru”

Deși e conștient că nu este japonez și nu vorbește limba, Cameron spune că are mulți prieteni în Japonia și vrea să colaboreze cu scriitori și producători japonezi pentru a evita perspectiva „exotizantă” sau superficială asupra tragediei. „Vreau să păstrez perspectiva de martor neutru, care nu moralizează, nu justifică, ci doar arată. Este important ca lumea să nu uite ce fac aceste arme. E singura dată când au fost folosite împotriva unor oameni. Și dacă uităm, riscăm să o repetăm, de o mie de ori mai rău.”

În contrast cu Oppenheimer, care s-a concentrat exclusiv pe dilemele interioare ale omului de știință aflat în centrul proiectului Manhattan, Ghosts of Hiroshima promite să ducă spectatorul în epicentrul suferinței. Cameron recunoaște că este o provocare imensă să tratezi cu respect o astfel de memorie istorică și culturală, dar pare hotărât să meargă până la capăt, chiar dacă asta înseamnă să înfrunte riscuri creative sau critici.

Într-o eră în care filmele devin rapid instrumente de educație colectivă, abordarea lui Cameron poate reprezenta o alternativă necesară la perspectivele „de sus în jos” care omit vocile celor direct afectați. Dacă Oppenheimer a fost despre omul care a creat bomba, Ghosts of Hiroshima va fi, probabil, despre oamenii peste care bomba a fost lansată.

Și poate că, în final, tocmai această diferență de perspectivă va transforma coliziunea dintre Cameron și Nolan într-un dublu necesar, două fațete ale aceleiași tragedii umane.