Ce se „ascunde” în tunelul secret din Munții Bucegi. Intrarea a fost betonată de autorități lăsând loc speculațiilor și legendelor despre megastructura ce trebuia să lege Țara Românească de Ardeal
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/05/Ce-se-22ascunde22-in-tunelul-secret-din-Muntii-Bucegi.-Intrarea-a-fost-betonata-de-autoritati-lasand-loc-speculatiilor-si-legendelor-despre-megastructura-ce-trebuia-sa-lege-Tara-Romaneasca-de-Ardeal.jpeg)
În adâncul Munților Bucegi, în apropierea localităților Sinaia și Moroieni, zace abandonat un proiect ambițios al începutului de secol XX: Tunelul Izvor. Deși început în 1913 ca o cale ferată strategică ce urma să lege Țara Românească de Ardeal prin Masivul Bucegi, tunelul nu a fost niciodată finalizat. În prezent, intrarea sa este betonată de autorități, iar în jurul acestei decizii planează numeroase mistere, ipoteze și legende.
Tunelul Izvor, misterul ascuns în inima Munților Bucegi: între strategie militară și legende întunecate
Tunelul ar fi trebuit să aibă o lungime de aproximativ 6 kilometri în linie dreaptă, străbătând Muntele Păduchiosu, pentru a crea o rută feroviară mai scurtă între Moroieni și Sinaia. Proiectul a fost aprobat de Casa Regală și de CFR, având o dublă importanță: militară și economică, prin crearea unei rute rapide de transport între București și Ardeal, evitând astfel Valea Prahovei, vulnerabilă în caz de război.
Construcția a început simultan din ambele direcții – Sinaia și Moroieni –, iar punctul de străpungere dinspre Sinaia a fost stabilit pe Platoul Izvor, în apropiere de cimitirul orașului. După întreruperea bruscă cauzată de izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, lucrările au fost reluate în 1938, doar pentru a fi din nou oprite la scurt timp.
Relansarea definitivă a construcției a avut loc în 1941, în timpul ocupației naziste, când peste 2.000 de muncitori – germani, ruși, cehi, romi, unguri și bulgari – au fost aduși pentru a accelera lucrările. Cu toate acestea, odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, proiectul a fost abandonat definitiv. Pe partea dâmbovițeană, din cei 6 kilometri planificați, au fost finalizați doar 480 de metri, din care doar 100 au fost betonați.
Betonarea intrării și misterele care persistă
Tunelul a fost sigilat oficial după război, iar autoritățile au turnat beton la intrare, motivând „rațiuni de siguranță națională”. Dar acest gest nu a făcut decât să alimenteze zvonurile și teoriile conspiraționiste.
O legendă locală susține că în interiorul tunelului ar fi fost lăsată o locomotivă împreună cu rămășițele a peste 100 de muncitori, uciși în circumstanțe misterioase. Se vorbește despre execuții în masă, ordine secrete și operațiuni ale Securității din perioada comunistă, care ar fi detonat tunelul în anii ’80 pentru a ascunde atrocitățile comise în timpul construcției.
„Se spune că în 1985 două echipe ale Securității au detonat intrarea pentru a șterge urmele crimelor comise de naziști, care ar fi executat zeci de localnici implicați în lucrări”, spun localnicii din Moroieni.
Proiect strategic, uitat de istorie
Dincolo de legende, istorici și arhitecți au subliniat de-a lungul timpului importanța strategică a acestui tunel. Dan Nițescu, arhitect specializat în infrastructură de transport, afirmă că „Tunelul Izvor era gândit ca o soluție de rezervă pentru transportul petrolului din Prahova către Capitală, în caz de atac pe Valea Prahovei”.
Deși pare o relicvă a trecutului, Tunelul Izvor continuă să atragă atenția pasionaților de istorie, conspirații și aventuri montane. Deocamdată, accesul rămâne interzis, iar betonul de la intrare păzește tăcut un trecut încărcat de întrebări fără răspuns.