29 mai 2025 | 07:00

Ce sunt micro-agresiunile și prejudecățile ascunse. Cum le recunoști la cei din jur, cum reușești să le combați

ȘTIINȚĂ
Ce sunt micro-agresiunile și prejudecățile ascunse. Cum le recunoști la cei din jur, cum reușești să le combați
Micro-agresiuni și prejudecăți / foto: reprezentare AI

În viața de zi cu zi, probabil că auzi sau chiar rostești fraze care ți se par complet inofensive, dar care, pentru alții, pot avea un impact profund negativ. Asta pentru că micro-agresiunile și prejudecățile ascunse sunt peste tot: în birouri, la școală, în spațiile publice, în conversațiile online. Termenul „micro-agresiune”, introdus de psihiatrul Derald Wing Sue, definește acele remarci sau comportamente aparent minore, dar care, cumulate, pot produce un efect devastator asupra persoanelor din grupuri marginalizate.

Nu vorbim despre insulte fățișe, ci despre acele observații „inocente” care transmit mesaje implicite: că o femeie nu ar trebui să fie bună la programare, că o persoană de altă etnie vorbește surprinzător de bine limba ta sau că cineva reușește „peste așteptări” doar pentru că aparține unui grup minoritar.

Cum recunoști micro-agresiunile și prejudecățile ascunse

Micro-agresiunile se împart în mai multe categorii, fiecare cu un impact subtil, dar real. Ele pot lua forma micro-asalturilor, adică atacuri voalate de tipul „Nu am nimic cu homosexualii, dar…”, sau micro-insultelor, cum ar fi „Nu păreai genul feministă”, care aparent sunt compliment, dar subminează identitatea persoanei. Cea mai periculoasă categorie este micro-invalidarea, când experiențele cuiva sunt negate complet: „Exagerezi, nu mai există discriminare în zilele noastre.”

Pentru a le recunoaște, trebuie să fii atent la propriile reacții și gânduri automate. Ce îți trece prin cap când vezi o femeie tânără într-o funcție de conducere? Sau un coleg rom de succes? De multe ori, aceste reacții nu reflectă cine ești tu ca persoană, ci contextul social și cultural în care ai crescut.

Un alt semn că ai de-a face cu o micro-agresiune este reacția persoanei vizate. Dacă observi că cineva devine brusc mai rezervat, se închide în sine sau pare jenat după un comentariu de-al tău, întreabă-te dacă nu cumva ai spus ceva care, fără să îți dai seama, l-a afectat. Nu presupune automat că interlocutorul „este prea sensibil”; încearcă să reflectezi la cum ar suna vorbele tale din perspectiva lui.

Cum poți combate micro-agresiunile în jurul tău

Primul pas este să accepți ideea inconfortabilă că nimeni nu este complet lipsit de prejudecăți. Cu toții am crescut într-un context cultural care ne-a modelat percepțiile despre alții. Nu trebuie să te simți vinovat pentru aceste reflexe, dar e esențial să fii dispus să le confrunți.

O metodă practică este să-ți monitorizezi reacțiile automate și să le chestionezi: „De ce am presupus asta?”, „Ce dovezi am pentru ceea ce cred?” De asemenea, analizează-ți cercul social: dacă toți prietenii, colegii apropiați și modelele tale provin din același grup social sau cultural ca tine, e posibil să nu fi avut ocazia să-ți exersezi empatia față de alții.

În interacțiuni directe, oprește-te câteva secunde înainte de a face observații despre originea, sexul sau aspectul cuiva. Întreabă-te: „Este relevant acest comentariu pentru context?” Dacă devii martor la o micro-agresiune, poți interveni politicos, fără confruntare directă: „Cred că asta poate fi interpretat greșit, poate reformulăm?” Astfel, reduci povara pe umerii persoanei afectate, fără să escaladezi situația.

La nivel organizațional, e nevoie de sisteme clare de feedback și de o cultură în care greșelile sunt privite ca ocazii de învățare, nu ca motive de pedeapsă. Participarea la ateliere de formare, lecturi din perspectiva grupurilor marginalizate și dialogurile deschise sunt pași importanți în construirea unui mediu mai incluziv.

De ce contează să faci un efort conștient

Poate te întrebi de ce ar trebui să depui un efort atât de mare, dacă tu personal nu simți că ai o problemă. Răspunsul e simplu: micro-agresiunile nu sunt doar despre ceilalți, ci și despre tine. Ele consumă energia, creează tensiuni și împiedică apariția unor colaborări autentice și creative. În plus, o lume mai incluzivă este o lume mai bogată în idei, perspective și soluții.

Nu este vorba de a atinge perfecțiunea, ci de a fi dispus să înveți constant și să te corectezi. Când accepți acest drum, îți crești nu doar empatia, ci și capacitatea de a naviga cu succes într-o lume tot mai diversă și interconectată. În final, câștigul este al tuturor.

OSZAR »