De ce îți fură pescărușii mâncarea și nu mai pescuiesc. Fenomenul care îi îngrijorează pe cercetători
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/06/De-ce-iti-fura-pescarusii-mancarea.jpg)
În trecut, pescărușii erau simbolul libertății marine, vânați doar de obiectivul fotografilor. Astăzi însă, aceste păsări tot mai agresive au devenit o prezență cotidiană la coșurile de gunoi și terasele de pe litoral. Specialiștii trag un semnal de alarmă: pescărușii nu mai pescuiesc și, în schimb, preferă fast-foodul aruncat de oameni. Ce pare o curiozitate amuzantă are implicații ecologice serioase.
Fenomenul, vizibil deja în toată Europa, reflectă o schimbare profundă în comportamentul alimentar al acestor păsări marine. O cercetătoare de la Universitatea din Salford a creat chiar o platformă numită „Gulls Eating Stuff”, unde utilizatorii pot încărca imagini cu pescăruși care consumă cele mai neobișnuite lucruri – de la hotdogi și resturi de la brunch, până la hrană pentru pisici sau chiar gunoaie din mașinile de salubrizare.
De la vânători marini la hoți de gustări
În mod normal, pescărușii sunt prădători marini adaptați perfect pentru pescuit. Însă, în multe orașe de coastă, precum Veneția, Saint Ives din Marea Britanie sau chiar unele stațiuni de pe litoralul românesc, pescărușii au renunțat treptat la obiceiul lor natural. În schimb, și-au dezvoltat abilități urbane: vânează sandvișuri, știu exact ora pauzelor școlare și chiar anticipează când chelnerul aduce mâncarea la terasă.
Motivul este simplu și îngrijorător: oportunismul. Așa cum explică specialista Alice Rizely, cele mai multe specii de animale devin, în timp, consumatori de „ce este mai ușor de obținut”. Dacă pescuitul presupune efort și risc, dar oamenii oferă constant resturi, păsările aleg calea cea mai sigură. Pe termen lung, însă, această adaptare forțată schimbă nu doar comportamentul unei specii, ci afectează întreaga rețea ecologică.
Ce ne spune această schimbare despre starea mării
Comportamentul pescărușilor este un indiciu indirect că mările nu mai sunt la fel de bogate în pește ca odinioară. Poluarea, pescuitul excesiv și schimbările climatice contribuie la dezechilibrele din lanțul trofic. Dacă un prădător ca pescărușul devine tărăgănat și oportunist, înseamnă că în adâncuri se întâmplă ceva mai grav decât vedem la suprafață.
Cercetătorii avertizează că această tranziție către un comportament „de gunoier urban” poate deveni permanentă. Odată ce aceste obiceiuri sunt învățate și transmise din generație în generație, întoarcerea la un regim natural devine improbabilă. Iar dacă pescărușul nu mai joacă rolul său în reglarea populației de pești mici, pot apărea dezechilibre în tot ecosistemul marin.
În unele orașe europene, s-au luat deja măsuri: pliante turistice care avertizează despre „pericolul” pescărușilor, tunuri cu apă în hoteluri pentru a-i ține la distanță de bufetele de brunch, ba chiar și actori costumați în păsări de pradă pentru a-i speria. Dar toate acestea sunt soluții de fațadă. Adevărata problemă se află în marea din care pescărușii nu mai au ce să pescuiască.