Profesorul de economie Cristian Păun, despre efectele economice dezastruoase, dacă va fi ales George Simion președintele României: ”Mesajele lui sunt un fals grosolan! Nu are soluții!” VIDEO EXCLUSIV
Cristian Păun, un reputat profesor universitar la Academia de Studii Economice din București și specialist în economie, a vorbit, în exclusivitate pentreu PLAYTECH, despre ce urmează în România înn cazului apariției unui guvern izolaționist și a unui președinte populist și suvernanist precum George Simion.
Facem un exercițiu de imaginație. Câștigă Simion alegerile. Vrea să facă Guvern AUR, POT, SOS. E minoritar. Economic ce se întâmplă?
Potențialul câștig al unui candidat izolaționist, suveranist, extremist este echivalentul unei destabilizări pe parte politică a României. Nu numai pe parte politică, pentru că efectele, din păcate, vor fi și economice, și sociale. Dacă ne uităm la politicieni, noi, întotdeauna, ne uităm la soluțiile pe care le au pe problema deficitului, pentru problemele pe care le are România în momentul de față, problemele structurale.
Observăm mesaje de tipul ”ne luăm companiile înapoi”, ”ne luăm resursele înapoi”, ”ne luăm țara înapoi”, ”nu ne interesează lumea globală, noi suntem antiglobaliști”, ”nu ne interesează Uniunea Europeană, noi suntem pe picioarele noastre, nu avem nevoie de nimic, UE ne fură, UE ne ține în genunchi”, ”companiile multinaționale sunt inamicul public numărul 1”. Iar realitatea este complet diferită, dacă luăm aceste mesaje, ele sunt un fals grosolan și, în realitate, România a prosperat extrem de mult în acest parteneriat cu lumea globală, cu UE, cu multinaționalele.
Desigur că aceste companii vin să facă profit aici, orice investiție este ghidată de profit, orice om este ghidat de profit, și atunci, toate aceste mesaje ascund în spate niște măsuri, niște acțiuni pe care acești politicieni probabil că le vor lua cum vor avea puterea. (…)
”Interesul național al României este, în momentul de față, să fie în UE”
Vom vedea măsuri anti companiilor multinaționale, măsuri împotriva capitalului strain, măsuri anti-UE, anti-globalizare, măsuri de izolare ale României. Protecționism. Totul pe un fond găunos, pe un fond greșit înțeles, cel al naționalismului. Interesul național al României este, în momentul de față, să fie în UE, să fie angrenată și conectată de lumea globală, nu ruptă de ea. Interesul national este să avem mai multe companii străine în România, care produc aici, care angajează români, care se bat pentru românii care vor să muncească în această țară și care vor să prospere aici. De aceea, perspectiva din întrebare nu poate fi una pozitivă pentru România.
Dacă se asociază AUR, SOS, POT cu PSD, situația e mai bună?
O asociere între PSD și partidele extremiste nu schimbă cu nimic situația. Dimpotrivă, creează culoiarul ca acești extremiști să preia toată puterea din România. Până la urmă, este posibilă o astfel de asociere, având în vedere că în PSD, dar nu numai, există mulți oameni care rezonează din plin cu acest pilon, prost înțeles, al naționalismului, suveranismului, izolaționismului. Nu m-ar mira să se întâmple o asemenea situație, să se rupă PSD și să se mai desprindă din el o bucată suveranisto-izolaționisto-naționalistă.
Repet, e o iluzie mult prea seducătorare și prinde mult prea ușor la politicieni care, în loc să își arate dragostea de țară modernizând-o când sunt la putere, făcând lucruri bune, s-au ocupat de alte lucruri. Când politicianul eșuează în a-și moderniza țara, trebuie să își arate iubirea de țară și mai abitir, pentru a-l impresiona pe alegător.
Cu cât avem mai mulți politicieni care eșuează în a livra ceea ce trebuie, o să vedem că vor deveni tot mai naționaliști, tot mai iubitori de Dumnezeu, pentru că nu au altă variantă. Nu au ce arăta, așa că se laudă că își iubesc țara, pe Dumnezeu, dar nu au soluții. Iar când ajung la putere, nu reușesc să facă prea multe pentru noi, pentru binele nostru.
Nu este o soluție, cu siguranță, pentru că, în general, extremismul, naționalismul, suveranismul, izolaționismul nu reprezintă o soluție la ce tip de probleme are România. Nu cu iubire de țară și cu iubire de popor sau Dumnezeu rezolvi problemele din România, probleme care sunt destuld e complicate.
Aud vorbindu-se de 500.000 de bugetari concediați. Ce rămâne din aparatul de stat, bugetar?
Cu toții suntem de acord că trebuie o ajustare a cheltuielilor, inclusiv pe partea angajaților la stat. Există o supradimensionară a tot ce înseamnă statul, în România. Doar că aceste nu trebuie făcute fără cap, fără un studiu prelabil, fără reforme. Degeaba vii și dai afară toți angajații de la Administrația financiară dacă tu, în continuare, menții aceeași birocracție, aceleași formulare care trebuie depuse. Pe care ai putea să le digitalizezi. Înainte de toate, noi ar trebui să reformăm, să digitalizăm instituțiile publice din Româînia. Iar ca rezultat trebuie să vedem disponibilizarea personalului care, înainte, făcea toată această muncă.
Am vrea să vedem mai puțin județe și, de aici, evident, mai puține comune, dar și să vedem zone metropolitane mai largi. Nu ar mai trebui să vedem firme ale primărie… Există loc de reforme, inclusiv privatizarea unor firme de stat. (…) Dar nu arunci în spațiul public așa, o cifră fără niște soluții concrete. Să vedem ce privatizăm, ce digitalizăm, ce reformăm, astfel încât să vedem ce disponibilizăm! Aruncarea unei simple cifre în spațiul public înseamnă o mare neseriozitate. Este clar că nu vorbești serios când spui așa ceva! Este clar că spui ceea ce crezi că le-ar plăcea unor votanți să audă, fără să ai intenție sau soluție să îndeplinești un asemenea angajament.
Adică rămânem fără profesori, medici, asistente medicale, etc, fără Armată?
Statul modern are trei funcții principale. Educație, sănătate și siguranță, apărare, justiție. Din aceste domenii, statul livrează ceea ce se numește bunuri și servicii publice. În cele mai multe dintre ele, statul are deficit de resursă umană, mai ales în educație și sănătate. (…)
Și aici putem vorbi de disponibilizare, dar mult mai puțin. Asta pentru că, repet, încă anumite părți din aceste zone sunt subdimensionate și sunt încă neacoperite cu resurse calificate. Și aici e vorba de reformă. De exemplu, ne-am dori nu mai mulți oameni angajați în Armată, ci mai mulți oameni bine pregătiți, bine pregătiți și bine antrenați, care să știe să folosească noile tehnologii. Pentru că războaiele moderne se duc cu alt tip de arme, altfel e un război de astăzi față de unul de acum 100 de ani. (…)
”Nu putem să tăiem cu drujba”
Însă avem domenii unde există o supradimensionare, avem companii de stat, unele pe pierderi, avem instituții ale statului care fac același lucru sau se dublează reciproc, avem insitutții de stat pe care nu ar trebui ca statul să le mai aibă în portofoliu, precum băncile… (…)
Și, dacă vorbim de cinci domenii cheie, am putea funcțiiona cu 7 ministere, nu cu 14 sau cât am tot avut. Există loc de modernizare și de îmbunătățire a situației. Și, de ce nu, poate aceste ajustări ar putea să trimită spre sectoarele deficitare, din educație, din sănătate, etc, specialiști și să crească calitatea serviciilor publice. Nu putem însă să tăiem cu drujba, fără un plan. Altfel, stricăciunile și corturile s-ar putea să fie unele foarte mari și greu reversibile.