Puterea narativului și culisele unui experiment faimos – INTERVIU EXCLUSIV cu Juliette Eisner, regizoarea documentarului „The Stanford Prison Experiment: Unlocking the Truth”. Când îl vezi pe National Geographic

Pe 18 iunie 2025, de la ora 22:00, National Geographic lansează un documentar care promite să rescrie percepția publică asupra unuia dintre cele mai discutate experimente psihologice din istorie: The Stanford Prison Experiment: Unlocking the Truth. Proiectul, regizat de Juliette Eisner, oferă o privire inedită asupra experimentului realizat în 1971 de Dr. Philip Zimbardo, de această dată din perspectiva participanților – gardieni și prizonieri – care, pentru prima oară, își spun povestea în fața camerei.

Juliette Eisner, regizoarea documentarului, la filmarile The Stanford Prison Experiment: Unlocking the Truth

Experimentul Stanford a fost un studiu psihologic celebru, realizat în 1971 de profesorul Philip Zimbardo, care a explorat impactul rolurilor sociale asupra comportamentului uman. În cadrul experimentului, voluntarii au fost împărțiți în două grupuri: gardieni și deținuți, într-un mediu simulat de închisoare. Rezultatele au fost șocante, deoarece participanții care jucau rolul gardienilor au început să manifeste comportamente abuzive și autoritare, în timp ce cei care erau deținuți au devenit pasivi sau supuși, demonstrând cât de puternic poate influența situația și rolurile sociale identitatea și comportamentul unei persoane. Experimentul a fost o lecție importantă despre dinamica puterii și despre vulnerabilitatea omului în fața contextelor sociale.

Într-un interviu exclusiv pentru Playtech, Juliette Eisner a vorbit despre geneza documentarului, descoperirile surprinzătoare, modul în care experiențele trăite de participanți contrazic sau completează narațiunea oficială, dar și despre cât de puternică poate fi o poveste spusă bine.

„A fost ciudat cât de puțini dintre participanți vorbiseră până acum”

Playtech: Bună, Julia! Mulțumim că ne acorzi acest interviu!

Când se sărbătoresc Sânzienele. Obiceiuri și superstiții care alungă norocul în această zi

Horoscopul zilei. Zodia care trebuie să apeleze la calm pentru a evita conflictele joi, 19 iunie

Juliette Eisner: Încântată de cunoștință. Mulțumesc și eu că îl faceți!

Playtech: Prima întrebare: cum ai abordat acest subiect atât de complex și controversat? Ai descoperit lucruri noi sau surprinzătoare despre experiment?

Juliette Eisner: Foarte mult, da. Mă interesa de mult experimentul Stanford și, la început, am făcut niște cercetări, descoperind repede că puțini dintre participanți vorbiseră vreodată în detaliu despre experiența lor. Mi s-a părut ciudat, mai ales că experimentul este atât de cunoscut și studiat. Zimbardo a fost mereu vocea dominantă, omul care a vorbit în media, a scris cărți și a definit percepția publică. Așa că mi-am propus să-i caut pe participanți și să le ascult poveștile.

Foto: National Geographic/Katrina Marcinowski

A fost foarte greu la început. În arhivele Stanford, participanții erau menționați doar prin numere – prizonierul 416, gardianul X etc. A trebuit să caut prin arhivele universității ca să le aflu numele reale. Și de fiecare dată când vorbeam cu unul dintre ei, mi se spunea același lucru: „povestea nu e chiar cum s-a spus”. Fiecare avea o versiune diferită a evenimentelor, iar unele dintre ele nu se potriveau deloc cu narațiunea lui Zimbardo.

Playtech: Cum ai reușit să recreezi atmosfera psihologică și încărcătura subiectului?

Juliette Eisner: A fost foarte greu. Subiectul e greu: natura umană, bine versus rău… Am intrat în proiect cu mintea deschisă. Nu ne-am propus să oferim o concluzie categorică. Premisa întregului proiect este să lăsăm mai multe voci să vorbească, nu să tratăm o singură opinie drept adevăr absolut.

Cred că nu putem trage concluzii general valabile despre natura umană doar pe baza acestui experiment, mai ales când auzi versiunile celor implicați direct. Am vrut să le oferim un spațiu autentic în care să-și spună povestea, dincolo de narațiunea oficială, și cred că asta am reușit să facem.

„Unele povești n-au fost spuse niciodată. Până acum.”

Playtech: Cum crezi că vor fi primite concluziile documentarului? Se va schimba percepția publicului asupra psihologiei și comportamentului uman în condiții extreme?

Juliette Eisner: Sper din tot sufletul ca acest documentar să fie un punct de pornire pentru întrebări. Zimbardo a deschis o ușă importantă și a pus în discuție idei relevante. Dar cred că avem datoria de a le pune sub semnul întrebării și de a merge mai profund.

Foto: National Geographic/Katrina Marcinowski

Publicul trebuie să decidă singur dacă experimentul e valid sau nu. Nu vrem să impunem o concluzie, ci să oferim context și perspective diverse. Poate cel mai valoros lucru pe care-l poate face acest documentar e să trezească interesul pentru cercetare, curiozitate și scepticism constructiv.

Playtech: Cum au reacționat participanții atunci când i-ai contactat?

Juliette Eisner: A fost partea mea preferată din tot procesul. Aproape toți au fost receptivi și deschiși. Mulți nu fuseseră niciodată intervievați înainte – eu eram prima care îi suna.

Erau entuziasmați să-și spună povestea. Și, da, multe dintre poveștile lor nu semănau deloc cu ce am învățat din manuale sau documentare anterioare. Au fost multe informații noi, detalii neașteptate. Ne-am petrecut minim trei ore cu fiecare participant, luând-o pas cu pas prin tot ce-și aminteau, tot ce trăiseră.

„Puterea corupe, chiar și în condiții simulate”

Playtech: Ce lecții crezi că putem aplica din acest experiment pentru a înțelege mai bine sistemele de detenție și reabilitare?

Juliette Eisner: Foarte bună întrebare. E păcat că nu s-au făcut mai multe reforme după experiment. Ar fi putut fi un punct de plecare pentru o revizuire profundă a sistemului penitenciar american.

Dar ce rămâne valabil este ideea că situațiile de putere pot corupe. Unii participanți au recunoscut că li s-a spus cum să se comporte și că asta le-a influențat acțiunile. Dar alții au spus că s-au pierdut în roluri. Aici devine periculos: când nu mai poți distinge între actor și realitate.

Foto: National Geographic/Katrina Marcinowski

Playtech: Te-a surprins ceva profund în timpul realizării documentarului?

Juliette Eisner: Da. Am început proiectul crezând că voi demonta un mit. Că voi demonstra că experimentul a fost exagerat sau manipulat.

Dar ceea ce am descoperit a fost mai nuanțat. Mi-am dat seama cât de puternic poate fi un narator bun. Dacă știi să spui o poveste captivantă, oamenii te vor crede, chiar dacă omiți detalii importante. Într-un fel, documentarul e mai puțin despre psihologie și mai mult despre storytelling.

Playtech: Crezi că documentarul va rezona cu publicul internațional?

Juliette Eisner: Cred că da. Subiectul – natura umană – ne privește pe toți. Afectează toate societățile, toate culturile. Sper ca filmul să genereze discuții, să provoace întrebări și să stârnească curiozitatea.

„Următorul meu proiect are rechini și o insulă pustie”

Playtech: Ce proiecte urmează pentru tine? Vei continua pe linia temelor psihologice?

Juliette Eisner: Nu tocmai. Următorul meu documentar este despre o insulă pustie înconjurată de rechini albi și trei oameni care au locuit acolo pentru a-i studia. Există și acolo o dimensiune psihologică – izolarea, frica, interacțiunea umană în condiții extreme – dar mă îndepărtez puțin de zona experimentelor clasice de psihologie.

Foto: National Geographic/Katrina Marcinowski

Playtech: Ce te-a inspirat să faci acest documentar despre experimentul Stanford?

Juliette Eisner: Totul a pornit din curiozitate. Era anul 2020, în SUA aveam proteste, discuții intense despre brutalitatea poliției, iar într-un articol era menționat experimentul Stanford. Mi s-a părut interesant.

Întotdeauna am fost fascinată de ideile mari: natura umană, moralitate, etică. Așa a început totul.

Playtech: Cum ai reușit să menții obiectivitatea în prezentarea unui subiect atât de controversat?

Juliette Eisner: Ne-am gândit mult la asta. De fapt, structura producției reflectă tocmai această dorință de echilibru: episodul 1 prezintă narațiunea clasică, episodul 2 introduce noi informații și contradicții, iar episodul 3 îi oferă chiar lui Zimbardo spațiu să se apere.

Am vrut ca toate vocile să fie auzite. Asta a fost foarte important pentru noi.

Operatorul de imagine Daniel Hollis si regizoarea Juliette Eisner pe set la The Stanford Prison Experiment: Unlocking the Truth recreation. (National Geographic/Katrina Marcinowski)

Playtech: Mulțumim mult pentru timpul acordat!

Juliette Eisner: Cu mare drag. Și, apropo, iubesc România. Am fost la București, un oraș minunat!