Podul din România construit acum 500 de ani rezistă și încă ascunde un mister. Unde și cum a fost ridicat pe vremea lui Ștefan cel Mare

Domnitorul Ștefan cel Mare, cunoscut pentru luptele purtate și pentru bisericile pe care le-a ctitorit, are în palmaresul istoric și un merit mai puțin discutat: acela de deschizător de drumuri în construcția de poduri trainice în Moldova medievală. Într-o perioadă în care majoritatea trecerilor peste râuri erau provizorii, simple „punți” din lemn sprijinite pe stâlpi de lemn sau „capre”, Ștefan cel Mare a inițiat construirea unor poduri din piatră, unele dintre ele păstrându-se până în zilele noastre.

Dintre toate aceste construcții impresionante pentru vremea lor, doar un singur pod se mai păstrează aproape intact și continuă să fascineze istoricii și localnicii deopotrivă.

Podul de la Gârbovana – legătura directă cu trecutul

Podul care a trecut testul timpului se află în satul Gârbovana, comuna Ștefan cel Mare, județul Bacău. Aflat în zona Adjud–Onești–Târgu Ocna, podul este cunoscut local drept „Podul lui Ștefan cel Mare”. Construit, potrivit tradiției, în secolul al XV-lea, podul a fost ridicat, se pare, în urma unei porunci domnești și ar fi costat „un kertic domnesc de 2.000 oca de sare” – o sumă considerabilă pentru acea vreme.

Cu o lungime de aproximativ 14 metri, o lățime de 8 metri și o înălțime de 11 metri de la nivelul râului, podul este realizat din piatră brută, liantul fiind un mortar gros de var, iar bolta sa are o deschidere de 5,8 metri. Designul, pentru acea perioadă, era revoluționar. Legendele spun că pârâul peste care a fost ridicat podul poartă și astăzi numele „pârâul lui Ștefan cel Mare”.

Lidia Buble, blocată de amanta fostului iubit: „Am primit răspuns de la Maria, cam acid. A fost răzbunarea mea”

Cât cheltuie miresele pe buchet în 2025. Accesoriul nelipsit de la nuntă, tot mai scump: „Prețul crește în funcție de flori și dimensiune”

Construit din piatră brută și restaurat de-a lungul secolelor, podul este considerat o capodoperă a ingineriei medievale.

Un pod care a fost modificat, dar nu distrus

De-a lungul timpului, podul a suferit mai multe modificări. În 1834–1849, în timpul domniei lui Mihai Grigore Sturza, a fost restaurat. Ulterior, în 1873, odată cu construcția șoselei Adjud–Onești, cercetările au arătat că în locul lucrărilor moderne s-a găsit structura boltită a vechiului pod medieval.

Cea mai amplă intervenție a avut loc între anii 1902–1903, când au fost înălțate diguri laterale și un palier în trepte, realizat din bolovani de aproximativ 800 kg fiecare. Chiar și cu aceste restaurări, structura de bază a podului s-a păstrat, dovadă a priceperii și viziunii inginerești a meșterilor din epoca lui Ștefan.

Alte poduri pierdute și uitate

Pe lângă podul de la Gârbovana, istoria menționează și alte poduri atribuite lui Ștefan cel Mare. Unul se afla la Borzești, despre care istoricul Constantin C. Giurescu spunea că „a fost zidit în piatră și a rezistat sute de ani”, dar care nu a mai fost restaurat și a dispărut în timp. Alte poduri ridicate de domnitor au fost menționate la Iași, Botoșani, Borzești, Bogdana și peste pâraie ca Zlodica, Cărjoaia sau Valea Ră.

Cu toate acestea, doar podul de la Gârbovana a fost documentat detaliat și poate fi văzut și astăzi, fiind o relicvă rară a unei epoci în care infrastructura Moldovei începea să capete o formă durabilă.

Deși originea sa exactă e încă discutată, tradiția locală și cercetările istorice îl leagă strâns de domnia lui Ștefan cel Mare.

Un simbol al rezistenței și al meșteșugului medieval

Deși încă există o doză de incertitudine istorică – unii istorici întrebându-se dacă podul de la Gârbovana este într-adevăr cel construit de Ștefan cel Mare sau unul refăcut ulterior în același loc – dovezile arheologice și tradiția locală susțin autenticitatea legendei.

Podul nu este doar o construcție utilitară. Este un simbol al capacității inginerești medievale românești și o mărturie vie a faptului că Ștefan cel Mare nu a fost doar un războinic neînfricat, ci și un ctitor de drumuri, construcții și progres.